Stimata si draga doamnă Monique Gruber,
Cuvintele sunt prea sărace pentru a cuprinde realitatea pe care ne-aţi prezentat-o în seara zilei de 05. 09.2009, în sala Teatrului Naţional. Nici nu ştiu cu ce să încep:
- cu selecţia tinerilor din grupurile vulnerabile;
- cu echipa de maeştri coregrafi care s-au ocupat de coregrafie;
- cu cei care s-au ocupat cu organizarea şi finanţara acestui proiect;
- cu cei care au avut ideea de dans comunitar european, coordonaţi de dumneavoastră;
- cu tinerii care au fost disciplinaţi într-o primă etapă;
- cu „lupta” cu inerţia şi cu reprezentanţii conservatorismului din România care mascând incompetenţa, lenea, neputinţa şi necunoaşterea afirmă, ori de câte ori au ocazia, că aceşti tineri nu-s în stare de nimic, sau că nu se poate face ceva cu ei. IATĂ CĂ SE POATE !!!!!.
- cu efortul vostru care prin perseverenţă aţi demonstrat că se poate realiza imposibilul;
- cu educarea acestor tineri, educare ce a cuprins: înţelegerea conţinutului baletului, înţelegerea muzicii, conştientizarea relaţiei muzică, mişcare şi text
Toate acestea au contribuit la redarea pe scenă a unui fragment din viaţa acestor tineri care, din păcate, nu au mai des prilejul să dovedească acest lucru.
Mulţumim pentru cuvintele de apreciere pentru ţara noastră şi cred că toţi spectatorii au fost emoţionaţi când aţi afirmat(TOTAL DEZINTERESATĂ) că iubiţi România !!!!!!
În nume personal şi cred că sunt în asentimentul multor oameni specialişti în acest domeniu, vă mulţumim că aţi readus în prim plan viaţa socială a acestor copii şi tineri şi ne-aţi oferit un exemplu pe care trebuie, neaparat, să-l urmăm.
Vă rog să transmiteţi domnului Gruber mulţumiri pentru faptul că vă susţine în tot ce faceţi, că este prezent la activităţile pe care le intreprindeţi.
Cu mii de mulţumiri şi cu prietenie constantă, vă salută
familia Margareta şi Mircea VLAD
9 hours in Kyoto
13 years ago
No comments:
Post a Comment